In weekend …am fost la munte…sau mai bine zis pe munte.
Dupa cum v-am promis, va voi povesti ce a fost si cum a fost, plus
cateva poze si filumete :d .
Ok…pe data de 7 dec mi se pune pata..ca doar eram la munca si incep
sa-mi fac planuri pt o iesire pe munte. Logic…in primele 2 zile se
anunta vreo 10-12 oameni, ca pana la urma sa ramanem doar 3 (eu, Fane si
Dumi-tru)
Joi intru in tura de noapte, ajung la munca echipat complet, rucsacul
in spate, bocancii in picioare…toate bune si vrumoase. Ies din tura
undeva in jur de ora 10 iar la 11 ajung la locur stabilit ca sa ma
intalnesc cu baietii..ca deeeh am zis ca plecam cu masina… Facem plinul
si drum intins pana in Zarnesti. Pana acolo facem planuri de trasee, de
loc de parcare pt masina…si alte bullshituri de gen :d.
Ajungem in Zarnesti undeva in jur de ora 16:00, punem bocancii in
picioare, rucsacii in spate si o luam la pas. Tin sa mentionez ca nu
dormisem deloc… abia asteptatm patul de la cabana sa ma intind “5
minute”.
Ajungem la intrarea pe traseu…dam cu banu si tragem lozul castigator…
Pana in Curmatura prin Fantana Lu’ Botorog si Poiana Zanoagelor. Nu
este greu traseul dar e scarbos…O ora, o ora juma’ urci de nebun…dupa
care drumul e ceva gen…plimbare pe bulevard
… Ok… Numai ca dupa maxim 15 minute de cand intram pe traseul marcat
patesc ceva ce nu am patit niciodata pe munte…. cadere de calciu…. Eram
un car de draci, pt ca nu am probleme de gen, si ii mai si tin in loc pe
ceilalti. Ma rog in 15 minute imi revin si o iau la pas, hotarat sa
ajung la cabana
Dupa o ora juma’ 2 ore…ajungem in poienita. Peisajul…mai mult decat superb . Clar…eu stiam traseul si ii anunt pe baieti… Gashca de aici pana la cabana…maxim 30-45 de minute, fara oprire.
Ajunsi la cabana, ne cazam, scoatem pileala din rucsacul meu (abia
atunci am inteles eu de ce aveau oamenii atata grija de mine), si mergem
sa mancam, si sa ne luam pastila shotul pt digestie. La ora 21:00 sforaiam deja.
Sambata dimineata ne trezim la ora 7 juma’ opt cel tarziu. Clar e rost de traseu
. luam mancarea din camera, cafeluta de la cabana. Terminam de baut
tigara si de fumat cafeaua…si o intindem spre tarseu 4 ore dus intors.
Traseul ales … super simplu si spectaculos
de la Cabana Curmatura se urca pana la Blevedere, de unde se vede
perfect Valea Crapaturii, dupa care se face stanga pana la grohotisul ce
urca spre VF Piatra Craiului Mica… Uatafac, am zis ca daca tot e Dumi
pt prima oara pe munte, macar sa stie si el ce a vazut .
Ajunsi la baza grohotisului Dumi ne tranteste o super faza… “AM RAU
DE INALTIME DUDA” … UATAFAC va dati seama ca am incercat sa il
linistim… L-am incadrat intre mine si Fane, eu fiind cap de turma,
stiind mai bine creasta mica decat o stiau ei. Cert este ca Dumi a facut
creasta mica in 4 labe, sau lipit de stanci…dar a reusit.. mare om…mare
caracter. ajungem inapoi la cabana, conform traseuluio, unde bem 100 de
palinca uitand ca ne propuseseram inca un tarseu. Iar cum muntele si
alcoolul nu se prea impaca, am amanat drumetia si ne-am pus pe baut sarbatorit .
Undeva in jur de 10, 11 noaptea eram deja prieteni cu toata lumea de
la cabana, si ei cu noi… nu de alta dar si ei erau in aceasi stare ca si
noi .
Dumi cand a vazut ce trebuie sa faca pt a ajunge in Varf.