De câţiva ani, Vama Veche este locul unde lumea se duce după libertate. Dacă pe vremea părinţilor mei, era ceva mai liniştită, cu tineri cu chitare, ce se adună în jurul focului şi cântă folk, acum Vama a devenit mai agitată, mai îndreptată spre electro, DnB sau dubstep. Însă, pentru nostalgici sau tradiţionalişti, pe alocuri a rămas la fel, pentru că încă mai există anumite localuri doar cu folk sau cu rock mai vechi, precum AC/DC, Metalica.
Deşi au fost câteva schimbări, mulţi încercând să profite de numărul mare de turişti ce se arată fie în perioada cu 1Mai, fie pe toată durata verii, iar hoteluri, pensiuni şi căbănuţe de tot felul au început foarte serios să se ivească în proximatatea plajei vamaioate, oamenii au încercat să păstreze totuşi nemodificat spiritul rebel. Tocmai de aceea, Vama este un punct de întâlnire al atâtor genuri muzicale, de la rock, la rapp , elctro şi reggae, cu toate subgenurile lor.
Îmi place atmosfera de Vamă. Soare, nisip, muzică bună şi multă veselie. Aici te poţi împrieteni foarte repede cu cineva, pornind o discuţie la un pahar de bere. Oricum, clinchetele paharelor sau sticlelor când se dă noroc, se aud de peste tot, ca o muzică în surdină. Pe alocuri poate fi asemenată staţiunea cu un festival al berii. Desigur, nu se poate compara numeric cu cel din Germania, dar voia bună este aceiaşi peste tot.
O altă parte bună a locului, este că pare că nu doarme niciodată, chiar dacă tu o faci. Indiferent la ce ora te culci, sau te trezeşti, muzica se aude în continuare, iar oamenii sunt în picioare şi continuă să danseze.
Nimeni nu e de neînlocuit..urmele de paşi averea ei
Când se termină ceea ce trebuie să se termine? Adică fitilul lumânării
se termină şi stinge flacăra ce luminează noaptea unui scriitor,
lăsându-l într-o negură de neputinţă fizică…. apa dintr-o ploaie se
termină şi lasă pământul însetat…. ziua de azi se termină şi ne lasă un
gust din ţărâna zilei de ieri… iubirea se termină şi devine respect sau
ţigăneală… un surâs se termină şi mai rămân doar riduri frumoase…
plânsul se termină atunci când se iveşte curcubeul sau când te învăluie
negura… totul se termină, sau aproape totul, aşa că nu îţi face griji…
nimeni nu e de neînlocuit…. nici chiar eu, nici chiar tu, nici chiar
imensa lume…. nu îţi face griji, clipeşte doar şi timpul va fi trecut
iar tu te vei scălda în libertate…
Nu vreau să ajungi o persoană care colecţionează urme de paşi…
colecţionează vibraţii, pictează-ti tabloul lumii tale, cântă cântecul
muzei tale… râzi… ţi-am spus de fata care colecţionase urme de paşi…
“Daca ar fi existat un negustor care să cumpere urme de paşi, ea,
ar fi fost bogată…căci avea mii. Trecuseră mii de persoane prin viaţa
ei şi toate, după ce zăboviseră un ceas, o lună, un an, au plecat şi nu
au mai privit înapoi….ar fi putut să se ducă la uşa lor şi să le
înapoieze urmele de paşi pe care şi le lăsaseră în viaţa ei fără nicio
jenă… dar nu va face asta.. pentru că e prea demnă şi ştie că răul nu
se învinge cu rău ci se îneacă într-o mare de bunătate… nu era sigură
că asta este alegerea cea mai bună, nu era sigură că la final nu va sta
în mijlocul unui cerc de oameni care râd, iar ea va umple pumn după pumn
cu lacrimi grele… dar îşi alungă gândul ăsta de fiecare dată.. îl
trimitea în pustiu..” ştii că deşi se credea puternică, nu a avut
curajul să plece ca o pasăre spre necunoscut… ci a rămas în loc…. ştii
că a implorat…
“ Frumoasă lună plină te rog, făureşte un trup… un lăcaş pentru
un suflet rătăcitor… te rog fă-l pentru mine.. pentru nefericita de
mine. Şi luna picură arginţii, picură în mare, şi din spuma mării se
naşte trupul… un trup de alge şi scoici albastre, cu ochii din stele de
mare şi buze din meduze…. era hidos.. dar fetei nu-i păsa, ea aştepta în
fiecare zi să vadă ce suflet îşi va găsi lăcaş în trupul acela.” Ştii sfârşitul… s-a stins aşteptând…. nu te stinge la fel….
Nu te învârti în cercul format de invidioasele clipe, invidioase pe
tine că poţi să le domini, trebuie să le modelezi… rupe lanţul ce te
ţine ancorată, suflă norul ce acoperă cerul, fi mai mult decât aş putea
să îmi imaginez eu vreodată, sau tu… străluceşte mai tare ca lumina, fi
mai vijelioasă decât furtuna şi mai calmă decât zâmbetul unei bătrânele
care îşi vede nepoţii… gustă din toate fructele lumii,chiar şi din cele
interzise, doar aşa vei putea să vezi… Şi dacă forţele cosmice îţi vor
fi împotrivă şi dacă toate relele din lume vor unelti împotriva ta.. să
ştii că am să te ascult şi am să te ajut mereu, pentru că tu faci parte
din clipa mea..
Sursele de stiri din ziua de azi
Mai am momente in care privesc in urma si ma gandesc la cat de mult s-au schmbat lucrurile in utlima suta de ani, unele in bine si altele in rau. In acest articol as vrea sa dau ca exemplu al acestor schimbari: comunicarea.
Acum mai bine de o suta de ani, sursele de stiri nu erau prea abundente. Principalele, daca nu singurele surse de stiri, erau scrisorile care oricum ajungeau cu greu la destinatar datorita lipsei mijloacelor de transport si vorba lumii sau barfa. Acest lucru facea comunicarea destul de dificila si deseori nu mai puteai face nimic pentru a rezolva o problema datorita acestor intarzieri. Daca facem o comparatie intre acea perioada si cea de acum vedem o imbunatatire extraordinara. In ziua de azi avem extrem de multe surse de stiri care de care mai rapide si mai performante. Printre cele mai populare surse de stiri se numara: internetul, telefonul, televizorul, radioul sau ziarele. Daca ne uitam la enumerarea surselor de mai sus putem observa ca vechile metode de comunicare nici macar nu se mai numara printre cele utilizte acum. Cati din noi mai trimit scrisori? Cati din noi ne bazam doar pe ceea ce auzim fara a incerca sa mai verificam odata daca informatia este corecta?
Mediul din ziua de azi ne permite sa verificam informatiile in mai multe surse, sa o alegem pe cea pe care o consideram cea mai credibila si sa ne facem propriile noaste pareri despre ce este adevarat si ce nu. Mediul online este din punctul meu de vedere cea mai credibila sursa de stiri, in care daca sti sa cauti poti gasi informatiile cele mai sigure si mai greu de manipulat. Eu personal decat sa ma uit la televizor, prefer sa ma raportez la stirile gasite interent, si cele din ziare. Voi dintre toate sursele de stiri pe care le preferati?
Acum mai bine de o suta de ani, sursele de stiri nu erau prea abundente. Principalele, daca nu singurele surse de stiri, erau scrisorile care oricum ajungeau cu greu la destinatar datorita lipsei mijloacelor de transport si vorba lumii sau barfa. Acest lucru facea comunicarea destul de dificila si deseori nu mai puteai face nimic pentru a rezolva o problema datorita acestor intarzieri. Daca facem o comparatie intre acea perioada si cea de acum vedem o imbunatatire extraordinara. In ziua de azi avem extrem de multe surse de stiri care de care mai rapide si mai performante. Printre cele mai populare surse de stiri se numara: internetul, telefonul, televizorul, radioul sau ziarele. Daca ne uitam la enumerarea surselor de mai sus putem observa ca vechile metode de comunicare nici macar nu se mai numara printre cele utilizte acum. Cati din noi mai trimit scrisori? Cati din noi ne bazam doar pe ceea ce auzim fara a incerca sa mai verificam odata daca informatia este corecta?
Mediul din ziua de azi ne permite sa verificam informatiile in mai multe surse, sa o alegem pe cea pe care o consideram cea mai credibila si sa ne facem propriile noaste pareri despre ce este adevarat si ce nu. Mediul online este din punctul meu de vedere cea mai credibila sursa de stiri, in care daca sti sa cauti poti gasi informatiile cele mai sigure si mai greu de manipulat. Eu personal decat sa ma uit la televizor, prefer sa ma raportez la stirile gasite interent, si cele din ziare. Voi dintre toate sursele de stiri pe care le preferati?
Curmatura (reloaded)
In weekend …am fost la munte…sau mai bine zis pe munte.
Dupa cum v-am promis, va voi povesti ce a fost si cum a fost, plus
cateva poze si filumete :d .
Ok…pe data de 7 dec mi se pune pata..ca doar eram la munca si incep
sa-mi fac planuri pt o iesire pe munte. Logic…in primele 2 zile se
anunta vreo 10-12 oameni, ca pana la urma sa ramanem doar 3 (eu, Fane si
Dumi-tru)
Joi intru in tura de noapte, ajung la munca echipat complet, rucsacul
in spate, bocancii in picioare…toate bune si vrumoase. Ies din tura
undeva in jur de ora 10 iar la 11 ajung la locur stabilit ca sa ma
intalnesc cu baietii..ca deeeh am zis ca plecam cu masina… Facem plinul
si drum intins pana in Zarnesti. Pana acolo facem planuri de trasee, de
loc de parcare pt masina…si alte bullshituri de gen :d.
Ajungem in Zarnesti undeva in jur de ora 16:00, punem bocancii in
picioare, rucsacii in spate si o luam la pas. Tin sa mentionez ca nu
dormisem deloc… abia asteptatm patul de la cabana sa ma intind “5
minute”.
Ajungem la intrarea pe traseu…dam cu banu si tragem lozul castigator…
Pana in Curmatura prin Fantana Lu’ Botorog si Poiana Zanoagelor. Nu
este greu traseul dar e scarbos…O ora, o ora juma’ urci de nebun…dupa
care drumul e ceva gen…plimbare pe bulevard
… Ok… Numai ca dupa maxim 15 minute de cand intram pe traseul marcat
patesc ceva ce nu am patit niciodata pe munte…. cadere de calciu…. Eram
un car de draci, pt ca nu am probleme de gen, si ii mai si tin in loc pe
ceilalti. Ma rog in 15 minute imi revin si o iau la pas, hotarat sa
ajung la cabana
Dupa o ora juma’ 2 ore…ajungem in poienita. Peisajul…mai mult decat superb . Clar…eu stiam traseul si ii anunt pe baieti… Gashca de aici pana la cabana…maxim 30-45 de minute, fara oprire.
Ajunsi la cabana, ne cazam, scoatem pileala din rucsacul meu (abia
atunci am inteles eu de ce aveau oamenii atata grija de mine), si mergem
sa mancam, si sa ne luam pastila shotul pt digestie. La ora 21:00 sforaiam deja.
Sambata dimineata ne trezim la ora 7 juma’ opt cel tarziu. Clar e rost de traseu
. luam mancarea din camera, cafeluta de la cabana. Terminam de baut
tigara si de fumat cafeaua…si o intindem spre tarseu 4 ore dus intors.
Traseul ales … super simplu si spectaculos
de la Cabana Curmatura se urca pana la Blevedere, de unde se vede
perfect Valea Crapaturii, dupa care se face stanga pana la grohotisul ce
urca spre VF Piatra Craiului Mica… Uatafac, am zis ca daca tot e Dumi
pt prima oara pe munte, macar sa stie si el ce a vazut .
Ajunsi la baza grohotisului Dumi ne tranteste o super faza… “AM RAU
DE INALTIME DUDA” … UATAFAC va dati seama ca am incercat sa il
linistim… L-am incadrat intre mine si Fane, eu fiind cap de turma,
stiind mai bine creasta mica decat o stiau ei. Cert este ca Dumi a facut
creasta mica in 4 labe, sau lipit de stanci…dar a reusit.. mare om…mare
caracter. ajungem inapoi la cabana, conform traseuluio, unde bem 100 de
palinca uitand ca ne propuseseram inca un tarseu. Iar cum muntele si
alcoolul nu se prea impaca, am amanat drumetia si ne-am pus pe baut sarbatorit .
Undeva in jur de 10, 11 noaptea eram deja prieteni cu toata lumea de
la cabana, si ei cu noi… nu de alta dar si ei erau in aceasi stare ca si
noi .
Dumi cand a vazut ce trebuie sa faca pt a ajunge in Varf.
Dor de munte…
M-am trezit la 7 dimineata…nu de alta dar trebuia sa plec la
munca…atat eu cat si prietena mea. Eniuei, fac dusul de rigoare, ma
imbrac, mananc ceva, si ies pe usa cu castile in urechi. Stupoare!!
Prima piesa care incepe sa cante..este una de munte…folk. Pana am ajuns
la munca numai piese folk … de munte logic
. Brusc m-a cuprins o melancolie scarboasa, de care scap numaidecat.
Problema este alta…pe langa melancolia scarboasa de care deja scapasem,
m-a cuprins si un dor nebun de munte. Dor de a pleca de nebun, de a
urca pe munte, de a ma catara pe stanci si pe pereti de stanca fie ea
uda sau uscata, cu sau fara corzi, dor de a pleca cu 50 ron in buzunuar
pana la dracun’n praznic, doar pt placerea de a merge pe carari de
munte.
M-a cuprins un dor de cel mai frumos munte din Romania, PIATRA
CRAIULUI, dor de cel mai greu munte din Romania, Fagaras. Dor de cel mai
accesibil munte din Romania (Bucegi), chiar daca este plin de cocalari,
manelari si inculti ce ar trebuii sa se arunce in gol(e doar o
sugestie…la alegere puteti sava si spanzurati sau sa va oferiti hrana
animalelor salbatice, pt alte detalii puteti accesa adresa
www.spune-nu-cocalarilor-pe-munte.org )
Eniuei…chiar daca pe 26 noiembrie este sarbatoare Clubului Monten Excelsior…parca mai e o vesnicie pana atunci….
Varf Carpatin – Imnul Pietrei Craiului
O vacanta in Grecia, la indemana fiecaruia
Daca pana acum cativa ani, o vacanta in Grecia reprezenta un simbol al bunastarii financiare, astazi, aceasta este la indemana fiecaruia, nemaifiind necesar un buget foarte mare pentru a vizita una dintre perlele turismului global. In plus, aflata la o distanta de doar cateva ore de Romania, aceasta tara este accesibila nu doar din punctul de vedere al pretului, ci si al timpului.
Cu cat va veti rezerva vacanta in Grecia 2013 mai din timp, cu atat vei avea parte de costuri mai mici. De exemplu, daca veti rezerva locurile de cazare la un hotel inca de la inceputul anului, pentru perioada verii, o calatorie in minunatul oras antic, Atena, ajunge la un total care, de multe ori, este depasit de cel al vizitarii unor destinatii romanesti. Daca vreti sa va afceti o idee in ceea ce priveste preturile, o calatorie intre Bucuresti si Atena costa aproximativ 80 euro, tur –retur, in timp ce cazarea, aici, poate costa pana in 300 de euro, in functie de conditiile pe care le doriti.
Exista multe tipuri de activitati pe care le puteti face si care nu necesita nici un cost, dar si altele mai ieftine, prin care veti avea o experienta de neuitat, precum Yacht Week, daca va aflati in Grecia in perioada in care are loc acest eveniment, sau mai scumpe, precum practicarea sporturilor acvatice. In orice caz, ofertele de activitati turistice sunt foarte diversificate, astfel incat ele se potrivesc oricarui tip de buget si, chiar si cu ban putini, nu va puteti plictisi aici. Multe muzee din Grecia pot fi vizitate fara a fi nevoie de o taxa, iar frumusetea naturii va va permite sa faceti drumetii, desigur, fara a avea nevoie decat de o sticla de apa si un pachet de mancare, cu dumneavoastra.
In ceea ce priveste timpul, turistii in Grecia au la dispozitie mai multe variante de a calatori. In timp ce, cu autocarul, calatoria Bucuresti – Atena dureaza aproximativ doua zile, cu avionul, se ajunge la aceasta destinatie, in doar o ora si 40 de minute, fara a lua in calcul minutele pe care trebuie sa le petreceti in aeroport. Acesti timp fac din aceasta tara o alegere minunata pentru un city break, care, desi nu va va putea satisface pofta de a calatori, va va permite sa vizitati unele dintre cele mai importante obiective din aceasta tara.
Astfel, avand in vedere aceste costuri minime si timpul, nu este nici un motiv sa nu incercati sa va planificati o vacanta in Grecia, pentru cel mai apropiat concediu. Siturile arheologice, plajele grecesti si relaxarea locuitorilor va vor face sa uitati, intr-o clipa, de problemele de zi cu zi si va vor transporta intr-o lume magica si molipsitoare, pe care o veti admira cu un permanent zambet pe buze.
Despre politica
In orice tara,mirajul cariei politice atrage o larga si variata
categorie de persoane,incepand cu patriotii sinceri care vor sa faca
ceva folositor pentru neamul lor si terminand cu indivizii lipsiti de
orice scrupule,insetati de putere sau dornici de imbogatire rapida.Pe
noi ne intereseaza numai oamenii bine intentionati:).Nu putem sa nu
observam faptul ca ,in Romania ,cariera politica incuba multe riscuri si
neplaceri cum ar fi : renuntarea la viata personala,atragerea unor
critici si calomnii sau pierderea linistii si intimitatii.Totul devine
public.
Real love…or not?
Am observat ca toata lumea e ceva in
genu: “da,e bn sa faci dragoste,sexul e mai mult un ’sport’!!” Ei bine,
ma intrebam care e diferenta dintre cele 2 “chestiuni” atunci cand nu
existra iubire. Oare nu inseamna acelasi lucru? Ce conteaza faptul ca tu
faci “dragoste” atunci cand nu simti nimic fata de cel de langa tine
decat o atractie pur animalica ce te face sa iti “dezvalui” instinctele
pe care le ai? Oare a face dragoste nu inseamna ceva mai profund?
Inseamna a iubi persoana de langa tine mai presus de tine, de a o pune pe ea inaintea tuturor. Si a iubi pe cineva nu vine asa, cu una cu doua, puate lua ani de zile pana sa iubesti cu adevarat.
Sa zicem ca azi am vazut un tip. Moama,ce bine arata!Ok,m-am idragostit!Ne intalnim, atractia e reciproca, si intr-o saptamana amandoi zicem ca ne iubim la nebunie,ca am merge pana la capatul universului si inapoi pt persoana pe care o “iubim”. Incetul cu incetul relatia devine mai serioasa, si se ajunge la a face “dragoste”(cea dupa care toata lumea tanjeste).Dupa 2-3 luni se intampla aceeasi scena. Un alt “tip” super imi da tarcoale. Gata,i-ar m-am indragostit.Acum unde a disparut acea iubire pe care o simteam pentru primul tip?
Uneori uitam cat de superficial putem fi cateodata,cat de repete confundam iubitea cu o simpla atractie.
Asa ca nu va grabiti, nimeni nu se asteapta sa iubiti atat de repede. Chiar dureaza. V-ati intrebat ce ati face daca persoana pe care o iubiti atat de mult ar avea SIDA,HIV, hepatita, o boala incurabila? Oare nu le-ati spune “La revedere, relatia asta nu va merge niciodata!”?
Am incheiat postul asta, sper sa nu credeti ca sunt “invechita”. Doar ca eu cred ca e mai bine sa fii sigur ca ceea ce simti este intr-adevar iubire, inainte de a face ceva de care poate iti va parea rau.
Inseamna a iubi persoana de langa tine mai presus de tine, de a o pune pe ea inaintea tuturor. Si a iubi pe cineva nu vine asa, cu una cu doua, puate lua ani de zile pana sa iubesti cu adevarat.
Sa zicem ca azi am vazut un tip. Moama,ce bine arata!Ok,m-am idragostit!Ne intalnim, atractia e reciproca, si intr-o saptamana amandoi zicem ca ne iubim la nebunie,ca am merge pana la capatul universului si inapoi pt persoana pe care o “iubim”. Incetul cu incetul relatia devine mai serioasa, si se ajunge la a face “dragoste”(cea dupa care toata lumea tanjeste).Dupa 2-3 luni se intampla aceeasi scena. Un alt “tip” super imi da tarcoale. Gata,i-ar m-am indragostit.Acum unde a disparut acea iubire pe care o simteam pentru primul tip?
Uneori uitam cat de superficial putem fi cateodata,cat de repete confundam iubitea cu o simpla atractie.
Asa ca nu va grabiti, nimeni nu se asteapta sa iubiti atat de repede. Chiar dureaza. V-ati intrebat ce ati face daca persoana pe care o iubiti atat de mult ar avea SIDA,HIV, hepatita, o boala incurabila? Oare nu le-ati spune “La revedere, relatia asta nu va merge niciodata!”?
Am incheiat postul asta, sper sa nu credeti ca sunt “invechita”. Doar ca eu cred ca e mai bine sa fii sigur ca ceea ce simti este intr-adevar iubire, inainte de a face ceva de care poate iti va parea rau.
nimic de adăugat.
Înţeleg foarte puţin acea categorie, respectată unanim, a femeilor care ar ‘îmbătrâni frumos’. O asemenea categorie e poate rară, admit; şi mai sigur s-ar putea să fie, însă, că ea nu există defel. Ceva ‘frumos’ în sensul unei estetici plastice, decorative există desigur într-un chip ridat de femeie. Pictorii, fotografii caută, cum se ştie, feţele brăzdate, corpurile prăbuşite, pentru efectul de real, sunt specialişti în ruine. Dar nu e nimic atrăgător în riduri, în taliile lăsate, în corpurile decrepite. Cu părere de rău, înduioşarea de carnea căzută, exaltarea tâmpă a bătrâneţii, a iubirii de cuplu perene – care ar spori odată cu anii – are ceva cu totul grotesc, o dimensiune fie senilă, fie sadică, profund inautentică. Cred că nu avem de ales; trebuie să rămânem, şi aici, în datele realului şi ale veracităţii. O femeie îmbătrânită e un spectacol omeneşte îngrozitor; nimic de adăugat.
Colindele ca traditie
Colindele sunt parte integranta a obiceiurilor noastre de Craciun si Anul Nou. Prin ele se transmite de secole bucuria Nasterii Domnului si urarile de bine ce insotesc trecerea intr-un nou an calendaristic. Traditii mostenite din mosi stramosi si ale caror origini le putem gasi chiar de dinainte de aparitia crestinismului, colindele au fost adoptate si transformate pentru a transmite mesajul credintei tuturor celor care, in fiecare an isi deschid larg usa colindatorilor.Dintre toate categoriile de varsta, copii sunt cei mai incantati sa transmita mai departe colindele, sa le invetele si plini de energie si veselie sa plece in fiecare an la colindat prin vecini sau, asa cum sa obsnuieste in mediul rural, sa ia satul la picior, batand din usa in usa si urandu-i pe toti aceia care bucurosi de oaspeti ii intampina pregatindu-se sa le ofere cozonac si multe alte bunatati.
Din Ajunul Craciunului si pana in a treia zi a acestei sarbatori, copii si tineri cu totii bine pregatiti intr-ale colindatului cutreiera strazile si ii poftesc pe locuitori ca sa ii ureze. Asa se face si prin Bihor unde flacaii umbla in cete iar satenii ii invita in curtea casei pentru ca baietii sa se desfasoare si sa isi incante gazdele. Rasplata este adesea simbolica insa si ea la randu-i nu face decat sa respecte datina ca fiecare om ce munceste sa fie rasplatit in consecinta.
Colinda in multe parti ale tarii are aproape valentele unei rugaciuni pe care colindatorii o ridica spre ceruri, spre Dumnezeu. Dar, spre deosebire de Craciun, colindele dedicate anului nou sunt adesea mai degraba urari de bine, sanatate si prosperitate decat amintiri ale evenimentelor de natura religioasa. Insa indiferent de natura lor, colindele sunt traditii pastrate din generatie in generatie care readuc an de an la iveala o bucatica de spirit romanesc pastrata cu sfintenie.
Diferit.
Ce mă plictiseşte în revendicarea căsătoriilor homosexuale nu e vreun aspect negativ al lucrului, ci ideea lor de a-i imita pe heterosexuali. Dacă eşti homosexual ca să-i imiţi pe hetero, e jalnic. Nu are nici un sens să transgresezi limita şi totodată să rămâi ancilar în ea. Nimănui nu-i place maimuţărirea instituţiilor. Dacă eşti homo, nu eşti ca să urmezi parcursul hetero, trăgând tot timpul cu ochiul la el, ci pentru a afirma ceva diferit. Ideea de a ‘manifesta’ pentru mariaj, pentru copii, pe scurt pentru toată garderoba hetero e de un grotesc total, inexpiabil.
Se repetă: nazismul a durat 13 ani, în vreme ce comunismul e un sistem care a ţinut 45, sleind două generaţii etc. De aici, tot felul de analogii bizare. – În realitate, nazismul a fost un sistem politic de 45 de ani care a durat 13. Sistemul ar fi rezistat fără probleme, era făcut pentru perioade istorice lungi. Economic a fost eficient (spre deosebire de comunism), o dictatură capitalistă pură, propagandistic a fost redutabil, iar nemţii s-au pliat pe el aproape perfect. Probabil nu s-ar fi epuizat înaintea unei jumătăţi de secol.
Multiplicarea centrelor pare ideea centrală.
Într-un loc necunoscut, cu cât eşti mai relaxat, cu atât agăţi mai sigur. Dimpotrivă, agitându-te, supraestimând partenera, demersul pare crispat şi nenatural. Rezultatul e deci nesigur. Fără vreun efort, totul e să-ţi fie perfect egal dacă în seara asta dormi la tine sau aiurea; vei avea cel mai mare succes.
Imaginea lui M. în Paris, la braţ cu o negresă silfidă, subţire ca o liană, cu un surâs timid şi pete pe faţă care arătau că va îmbătrâni înainte de treizeci de ani, iar fesele ei de gazelă, fine şi încordate, vor deveni curând nişte fesieri gigantici, care-i vor sprijini mersul apăsat când va ţine de mână un copil. M. avea un aer detaşat. Lansează romanul la toamnă. Bistrourile erau aglomerate şi soarele, insuportabil.
Se repetă: nazismul a durat 13 ani, în vreme ce comunismul e un sistem care a ţinut 45, sleind două generaţii etc. De aici, tot felul de analogii bizare. – În realitate, nazismul a fost un sistem politic de 45 de ani care a durat 13. Sistemul ar fi rezistat fără probleme, era făcut pentru perioade istorice lungi. Economic a fost eficient (spre deosebire de comunism), o dictatură capitalistă pură, propagandistic a fost redutabil, iar nemţii s-au pliat pe el aproape perfect. Probabil nu s-ar fi epuizat înaintea unei jumătăţi de secol.
Multiplicarea centrelor pare ideea centrală.
Într-un loc necunoscut, cu cât eşti mai relaxat, cu atât agăţi mai sigur. Dimpotrivă, agitându-te, supraestimând partenera, demersul pare crispat şi nenatural. Rezultatul e deci nesigur. Fără vreun efort, totul e să-ţi fie perfect egal dacă în seara asta dormi la tine sau aiurea; vei avea cel mai mare succes.
Imaginea lui M. în Paris, la braţ cu o negresă silfidă, subţire ca o liană, cu un surâs timid şi pete pe faţă care arătau că va îmbătrâni înainte de treizeci de ani, iar fesele ei de gazelă, fine şi încordate, vor deveni curând nişte fesieri gigantici, care-i vor sprijini mersul apăsat când va ţine de mână un copil. M. avea un aer detaşat. Lansează romanul la toamnă. Bistrourile erau aglomerate şi soarele, insuportabil.
Criza românească
În primul text, de prin ianuarie, pe care l-am scris despre criză pe acest blog modest, spuneam că nu va fi dracul atâta de negru, că vom continua şi în 2009 să mâncăm, să ne îmbrăcăm, să ieşim în oraş, să plecăm în concediu şi aşa mai departe. Rămân de părerea aceasta, dar mă simt obligat să vin cu completări şi nuanţări.
În România, în ciuda a ceea ce încearcă să spună preşedintele, primul-ministru, aiuritul şi aiuritorul ministru al finanţelor şi alţi din ăştia, criza nu a trecut, nu există deocamdată niciun semn de reviriment economic şi nici soluţiile adecvate pentru combaterea recesiunii şi diminuarea efectelor acesteia nu sunt puse în aplicare.
Cred că în România (prea) multe din cauzele crizei economice au legătură aproape exclusiv cu planul intern, chiar dacă suferim, bineînţeles, de pe urma situaţiei mondiale.
Criza românească este una profundă şi originală. Ştiţi voi, ca şi democraţia originală de la începutul anilor 90, unde, de altfel, îşi găseşte şi cele mai importante cauze. Pentru că ceea ce se întâmplă acum în România este cauzat de tot ceea ce nu s-a întâmplat din 1990 încoace, iar efectele sunt doar potenţate de criza economică mondială.
Avem, în primul rând, o criză a unor structuri economico-sociale învechite, niciodată reformate până la capăt, a unor mecanisme de producţie neadecvate secolului al XXI-lea, a unei agriculturi complet înapoiate şi complet neproductive, a unor relaţii economice aşezate pe fundamente fie greşite, fie mult prea slabe şi aşa mai departe.
Avem o criză a unui stat şi sector public ineficient, cu randament aproape egal cu zero, care nu generează o viziune închegată, coerentă, echitabilă pentru viitorul ţării, pentru că nici nu poate să facă şi nici nu vrea să facă acest lucru. Exacerbarea crizei este cauzată de haosul birocratic, de lipsa de strategie a autorităţilor, de proasta funcţionare a celor mai multe instituţii centrale şi locale, de vorbăria multă şi fără sens a celor de la guvernare, de neîncrederea (am mai scris asta) pe care o are statul în cetăţenii lui şi pe care o au cetăţenii în stat.
Avem o criză a proiectelor nepuse în aplicare, gândite, răzgândite, modificate, anulate, reluate de la capăt. Avem o criză a muncii în zadar, a efemerităţii oricărui sau aproape a tuturor proiectelor publice, o criză a lipsei de idei şi a inexistenţei capacităţii de implementare a acestor idei, de care dăm cu prisosinţă dovadă.
Avem o criză a superficialităţii, a prostului gust, a nepăsării faţă de binele şi bunul comun, faţă de valorile socialmente corecte şi pozitive, faţă de munca obşteşte productivă, deci cinstită, şi aşa mai departe.
În acelaşi registru, al crizei pur româneşti, se încadrează şi cea care macină fără cruţare şcoala. Şcoală facem tot mai puţină şi tot mai proastă, reformele de azi le anulează pe cele de ieri, care le-au anulat pe cele de alaltăieri, experimentele pe viu, adică pe viitorul elevilor şi studenţilor, nu se mai încheie niciodată.
Până la urmă, criza românească e o criză a proastei, a slabei, a inexistentei organizări. Nu avem organizare, nu avem viziune, nu avem strategie.
Şi cu toate acestea, criza românească e orice numai o criză de nervi nu. Încă “ne râdem”.
În România, în ciuda a ceea ce încearcă să spună preşedintele, primul-ministru, aiuritul şi aiuritorul ministru al finanţelor şi alţi din ăştia, criza nu a trecut, nu există deocamdată niciun semn de reviriment economic şi nici soluţiile adecvate pentru combaterea recesiunii şi diminuarea efectelor acesteia nu sunt puse în aplicare.
Cred că în România (prea) multe din cauzele crizei economice au legătură aproape exclusiv cu planul intern, chiar dacă suferim, bineînţeles, de pe urma situaţiei mondiale.
Criza românească este una profundă şi originală. Ştiţi voi, ca şi democraţia originală de la începutul anilor 90, unde, de altfel, îşi găseşte şi cele mai importante cauze. Pentru că ceea ce se întâmplă acum în România este cauzat de tot ceea ce nu s-a întâmplat din 1990 încoace, iar efectele sunt doar potenţate de criza economică mondială.
Avem, în primul rând, o criză a unor structuri economico-sociale învechite, niciodată reformate până la capăt, a unor mecanisme de producţie neadecvate secolului al XXI-lea, a unei agriculturi complet înapoiate şi complet neproductive, a unor relaţii economice aşezate pe fundamente fie greşite, fie mult prea slabe şi aşa mai departe.
Avem o criză a unui stat şi sector public ineficient, cu randament aproape egal cu zero, care nu generează o viziune închegată, coerentă, echitabilă pentru viitorul ţării, pentru că nici nu poate să facă şi nici nu vrea să facă acest lucru. Exacerbarea crizei este cauzată de haosul birocratic, de lipsa de strategie a autorităţilor, de proasta funcţionare a celor mai multe instituţii centrale şi locale, de vorbăria multă şi fără sens a celor de la guvernare, de neîncrederea (am mai scris asta) pe care o are statul în cetăţenii lui şi pe care o au cetăţenii în stat.
Avem o criză a proiectelor nepuse în aplicare, gândite, răzgândite, modificate, anulate, reluate de la capăt. Avem o criză a muncii în zadar, a efemerităţii oricărui sau aproape a tuturor proiectelor publice, o criză a lipsei de idei şi a inexistenţei capacităţii de implementare a acestor idei, de care dăm cu prisosinţă dovadă.
Avem o criză a superficialităţii, a prostului gust, a nepăsării faţă de binele şi bunul comun, faţă de valorile socialmente corecte şi pozitive, faţă de munca obşteşte productivă, deci cinstită, şi aşa mai departe.
În acelaşi registru, al crizei pur româneşti, se încadrează şi cea care macină fără cruţare şcoala. Şcoală facem tot mai puţină şi tot mai proastă, reformele de azi le anulează pe cele de ieri, care le-au anulat pe cele de alaltăieri, experimentele pe viu, adică pe viitorul elevilor şi studenţilor, nu se mai încheie niciodată.
Până la urmă, criza românească e o criză a proastei, a slabei, a inexistentei organizări. Nu avem organizare, nu avem viziune, nu avem strategie.
Şi cu toate acestea, criza românească e orice numai o criză de nervi nu. Încă “ne râdem”.
Jocuri pentru copii
Orice copil si in special fetitele de mici au avut ca activitate coloratul. Acesta avea rolul dezvoltarii abilitatilor copilului in privita cromaticii si a imaginatiei. Daca pe vremea cand eram eu mica coloratul avea loc in cele mai bune cazuri pe cartile de colorat, o data cu aparitia calculatoarelor si intrarea lor pe piata de larg consum, copii din ziua de azi pot colora si online.
Piata de jocuri online dedicata copiilor este in cotinua expansiune si din ce in ce mai multi copii isi petrec timpul in fata calculatorului jucandu-se, lasand deoparte jocurile traditionale. Desi sunt de acord ca accesul copiilor la calculator si in special la jocuri online ar trebui limitat, nu toate aceste jocuri sunt nocive, si ar trebui sa ne folosim la maxim de dezvoltarile tehnologice. La o simpla cautare pe google, putem gasi multe jocuri de colorat care va pot ajuta copilul sa se dezvolte intr-un mod interactiv si placut. Majoritatea acestor jocuri online ii ofera mai multe alternative, sunt mai frumos colorate si mai dinamice decat clasicile carti de colorat, acesta fiind si unul din motivele pentru care copii prefera jocul pe calculator.
Ca si parinte ar trebui totusi sa supraveghezi site-urile pe care copilul intra si sa limitezi accesul acestuia pe alte site-uri decat cele alese de tine. In acest fel poti sa ai un control asupra informatiilor pe care le vizualizeaza, a lucrurilor pe care le invata in mediul online si sa il protejezi de alte pericole.
Din puctul meu de vedere jocurile online pentru cei mici sunt fara discutie foarte utile si paleta dintre care puteti alege este foarte diversificata. Puteti alege pentru copilul vostru sa se joace: jocuri de colorat, jocuri dress-up, jocuri cu gatit, jocuri puzzle si multe altele. Facand alegerile corecte atat voi cat si copilul vostru veti fi fericiti.
Piata de jocuri online dedicata copiilor este in cotinua expansiune si din ce in ce mai multi copii isi petrec timpul in fata calculatorului jucandu-se, lasand deoparte jocurile traditionale. Desi sunt de acord ca accesul copiilor la calculator si in special la jocuri online ar trebui limitat, nu toate aceste jocuri sunt nocive, si ar trebui sa ne folosim la maxim de dezvoltarile tehnologice. La o simpla cautare pe google, putem gasi multe jocuri de colorat care va pot ajuta copilul sa se dezvolte intr-un mod interactiv si placut. Majoritatea acestor jocuri online ii ofera mai multe alternative, sunt mai frumos colorate si mai dinamice decat clasicile carti de colorat, acesta fiind si unul din motivele pentru care copii prefera jocul pe calculator.
Ca si parinte ar trebui totusi sa supraveghezi site-urile pe care copilul intra si sa limitezi accesul acestuia pe alte site-uri decat cele alese de tine. In acest fel poti sa ai un control asupra informatiilor pe care le vizualizeaza, a lucrurilor pe care le invata in mediul online si sa il protejezi de alte pericole.
Din puctul meu de vedere jocurile online pentru cei mici sunt fara discutie foarte utile si paleta dintre care puteti alege este foarte diversificata. Puteti alege pentru copilul vostru sa se joace: jocuri de colorat, jocuri dress-up, jocuri cu gatit, jocuri puzzle si multe altele. Facand alegerile corecte atat voi cat si copilul vostru veti fi fericiti.
Roads of Romania
Avem șosele proaste. Execrabile, chiar. Avem autostrăzi puține și obosite… Mai ușor mi-ar fi să scriu ce n-avem. N-avem autostrăzi, n-avem șosele de centură, n-avem aia, n-avem ailaltă. Dar nimic din toate acestea nu e nou. Eu, însă, mă minunez de fiecare dată când sunt on the move, iar în ultimele câteva luni am fost destul de des on the move, ba la Sibiu, ba la Hunedoara, la Deva, la Constanța, la Sinaia, la Timișoara…
Uite, de exemplu, mă minunez cum poate Consiliul Județean Timiș să recepționeze după o întârziere de luni bune un drum județean, cel dintre Timișoara și comuna Alioș (cunoscut nouă ca DJ 691 Timișoara – Lipova), deși există o porțiune de aproximativ 1 km, chiar la ieșirea din Dumbrăvița, care arată ca după bombardament, deşi marcajele s-au șters deja, chiar dacă nu au nici măcar un an vechime – mai plouă de trei ori, mai frânează brusc niște TIR-uri și la revedere marcaj. Sunt multe, multe lucruri greșite la acest drum, care ne-a costat 11 milioane de Euro.
Mă minunez de nesimțirea autorităților județene din Arad, care nu simt nevoia să asfalteze cei 20 de km de drum de la Alioș la Lipova, pentru că, nu-i așa, drumul Timișoara – Lipova poate fi o prioritate doar pentru timișeni, nu și pentru arădeni. Asta e corect, în esență, dar cetățenii din Neudorf, Zăbrani, Chesinț, Șiștarovăț și toate satele bănățene ajunse în județul Arad că așa a vrut Ceaușescu în 1968, ăștia ce au greșit, de trebuie să-și rupă mașinile pe jalnicele drumuri județene arădene?
Mergem mai departe. Mă mir de indolența crasă și de durată a Ministerului Transporturilor, care nici măcar nu vorbește despre, darmite să construiască șosele ocolitoare pentru încercatele orașe ardelenești Simeria, Orăștie și Sebeș. Dacă la Deva centura există, chit că e cam centrală ea, calvarul de pe DN 7 la care sunt supuși cetățenii din Simeria, Orăștie și Sebeș depășește imaginabilul. E jale, tată, la Sebeș, jale mare, că până nu demult trecea TIR-ul turcesc prin fața catedralei nemțești… da ce contează. Un orășel de 30.000 de locuitori se traversează într-o oră. Noroc cu criza, ca o paranteză, acum durează doar 45 de minute.
De ce se întâmplă la Sibiu nu mă mai minunez, că știu pe dinafară scandalul centurii Sibiului. Dar măcar acum s-au reluat lucrările. Poate or fi gata în 2010.
Roads of Romania, ziceam… Ce roads, domle, că unele porțiuni din DN 7, între Râmnicu Vâlcea și Pitești, pare-se că au luat-o la vale. Mira-m-aș să prindă primăvara viitoare…
A 1? Păi, pe A 1 sunt vaci pe margine, rar ce-i drept, dar eu am văzut. Și oameni sunt, care umblă pe marginea autostrăzii, sar gardul și umblă creanga pe acolo. Ah, și mai există și celebrul km 36. Podul peste Argeș. L-au reparat în 2007. Acum îl repară iarăși.
Nu-i nimic, nene, m-am săturat de DN 7. Mâine o iau prin Oltenia, pe la Slatina și Craiova și Turnu Severin. Ei aș… da cine crede că între Craiova și Severin s-au terminat lucrările la DN 6? Nici vorbă, unele poduri și pasaje erau în construcție sau reconstrucție și în 2006-2007, sunt și acum. Între Turnu Severin și Orșova nu de mult au început lucrările. Semafoare, opriri, muncitori. Noroc cu Dunărea și cu sârbii. De departe, la ei șoseaua pare în stare excelentă. Așa o și fi? Habar n-am.
Știu însă că de la Caransebeș la Lugoj e aceeași poveste. Grecii, francezii şi care se mai nimeresc prin zonă modernizează drumul. Au început în 2006. Nu-s gata. De la Lugoj habar n-am pe unde să o iau. Ar fi varianta clasică prin Recaș. Dar zice-se că spaniolii lucrează acum în forță și au montat vreo 10 semafoare. Ar mai fi și varianta prin Buziaș, dar acum toate TIR-urile circulă pe acolo, că le-au deviat.
Roads of Romania, never ending story
Uite, de exemplu, mă minunez cum poate Consiliul Județean Timiș să recepționeze după o întârziere de luni bune un drum județean, cel dintre Timișoara și comuna Alioș (cunoscut nouă ca DJ 691 Timișoara – Lipova), deși există o porțiune de aproximativ 1 km, chiar la ieșirea din Dumbrăvița, care arată ca după bombardament, deşi marcajele s-au șters deja, chiar dacă nu au nici măcar un an vechime – mai plouă de trei ori, mai frânează brusc niște TIR-uri și la revedere marcaj. Sunt multe, multe lucruri greșite la acest drum, care ne-a costat 11 milioane de Euro.
Mă minunez de nesimțirea autorităților județene din Arad, care nu simt nevoia să asfalteze cei 20 de km de drum de la Alioș la Lipova, pentru că, nu-i așa, drumul Timișoara – Lipova poate fi o prioritate doar pentru timișeni, nu și pentru arădeni. Asta e corect, în esență, dar cetățenii din Neudorf, Zăbrani, Chesinț, Șiștarovăț și toate satele bănățene ajunse în județul Arad că așa a vrut Ceaușescu în 1968, ăștia ce au greșit, de trebuie să-și rupă mașinile pe jalnicele drumuri județene arădene?
Mergem mai departe. Mă mir de indolența crasă și de durată a Ministerului Transporturilor, care nici măcar nu vorbește despre, darmite să construiască șosele ocolitoare pentru încercatele orașe ardelenești Simeria, Orăștie și Sebeș. Dacă la Deva centura există, chit că e cam centrală ea, calvarul de pe DN 7 la care sunt supuși cetățenii din Simeria, Orăștie și Sebeș depășește imaginabilul. E jale, tată, la Sebeș, jale mare, că până nu demult trecea TIR-ul turcesc prin fața catedralei nemțești… da ce contează. Un orășel de 30.000 de locuitori se traversează într-o oră. Noroc cu criza, ca o paranteză, acum durează doar 45 de minute.
De ce se întâmplă la Sibiu nu mă mai minunez, că știu pe dinafară scandalul centurii Sibiului. Dar măcar acum s-au reluat lucrările. Poate or fi gata în 2010.
Roads of Romania, ziceam… Ce roads, domle, că unele porțiuni din DN 7, între Râmnicu Vâlcea și Pitești, pare-se că au luat-o la vale. Mira-m-aș să prindă primăvara viitoare…
A 1? Păi, pe A 1 sunt vaci pe margine, rar ce-i drept, dar eu am văzut. Și oameni sunt, care umblă pe marginea autostrăzii, sar gardul și umblă creanga pe acolo. Ah, și mai există și celebrul km 36. Podul peste Argeș. L-au reparat în 2007. Acum îl repară iarăși.
Nu-i nimic, nene, m-am săturat de DN 7. Mâine o iau prin Oltenia, pe la Slatina și Craiova și Turnu Severin. Ei aș… da cine crede că între Craiova și Severin s-au terminat lucrările la DN 6? Nici vorbă, unele poduri și pasaje erau în construcție sau reconstrucție și în 2006-2007, sunt și acum. Între Turnu Severin și Orșova nu de mult au început lucrările. Semafoare, opriri, muncitori. Noroc cu Dunărea și cu sârbii. De departe, la ei șoseaua pare în stare excelentă. Așa o și fi? Habar n-am.
Știu însă că de la Caransebeș la Lugoj e aceeași poveste. Grecii, francezii şi care se mai nimeresc prin zonă modernizează drumul. Au început în 2006. Nu-s gata. De la Lugoj habar n-am pe unde să o iau. Ar fi varianta clasică prin Recaș. Dar zice-se că spaniolii lucrează acum în forță și au montat vreo 10 semafoare. Ar mai fi și varianta prin Buziaș, dar acum toate TIR-urile circulă pe acolo, că le-au deviat.
Roads of Romania, never ending story
Pe acasa..
De joi seara sunt acasă. Acasă este, evident, foarte bine, prea bine chiar. Dar nu despre asta vreau să vorbesc, ci despre efervescenţa îmbucurătoare pe care am constatat-o prin oraş…
Vineri, în Piaţa Operei, cred că erau mii de studenţi în robe, cu prieteni, cu părinţi, cu bunici, cu mic cu mare, şi, înainte de toate, cu nenumărate buchete de flori în braţe. Trecând pe acolo, de dimineaţă, eram curios să ştiu absolvenţii cărei facultăţi erau. Misterul mi l-a dezlegat Renaşterea Bănăţeană de astăzi, erau, cum altfel, studenţii Facultăţii de Economie. Ai zice că locul unui curs festiv este neapărat în Aula Magna de pe Pârvan. Dar cred că şi sala Operei este un loc potrivit, mi se pare bună ideea.
Mai înspre prânz, câteva zeci, poate chiar vreo o sută de elevi, se adunaseră tot în faţa Operei repetând un dans. Drăguţă iniţiativa cu cadrilul lui Strauss, despre care iarăşi a trebuit să mă informez mai exact din ziar.
Înspre seară, m-am învârtit vreo 20 de minute în încercarea, sortită eşecului din start, de a parca maşina undeva în zona Pieţei Unirii. Nicio şansă. Ca la balamuc, nene. Am parcat-o în centru. În Unirii, care acum 7-8 ani era ocupată de exact două terase şi de noi, elevii de la Lenau, care mişunam pe acolo prin weekend-uri, acum e tot oraşu. Ai maşină, ai fiţe, ai tot ce trebuie, te duci în Unirii. Numărul teraselor nu mi-e clar, dar sunt mai multe ca anul trecut, când erau mai multe ca acum doi ani. Şi tot aşa. Un pic cam prea multe, după gustul meu. Hărmălia e cam prea mare, scena de lângă Dom va fi ocupată cu siguranţă până la toamnă, iar Piaţa e, practic, sub asediu. Pentru cineva care e legat de Piaţa Unirii din clasa întâi şi, într-un fel s-a socializat acolo, asediul ăsta general îi răpeşte Pieţei prea mult din farmec.
Dar se întâmplă şi lucruri bune în Piaţa Unirii, şi mă refer în special la renovarea clădirilor de lângă Dom. Aş remarca şi containerul GTZ-ului din faţa Domului, un fel de expoziţie tematică despre restaurarea clădirilor monument ale Timişoarei. Un lucru excelent.
Cine preferă însă o atmosferă mai chill, să se ducă pe una din terasele de pe Corso. E nice and easy-going. Chiar dacă o limonadă cu apă minerală şi miere este un task cam complicat pentru prea multe chelneriţe. Mai învăţăm. Dar ne îndreptăm în direcţia bună. Înspre acasă, normal
Subscribe to:
Posts (Atom)