De joi seara sunt acasă. Acasă este, evident, foarte bine, prea bine chiar. Dar nu despre asta vreau să vorbesc, ci despre efervescenţa îmbucurătoare pe care am constatat-o prin oraş…
Vineri, în Piaţa Operei, cred că erau mii de studenţi în robe, cu prieteni, cu părinţi, cu bunici, cu mic cu mare, şi, înainte de toate, cu nenumărate buchete de flori în braţe. Trecând pe acolo, de dimineaţă, eram curios să ştiu absolvenţii cărei facultăţi erau. Misterul mi l-a dezlegat Renaşterea Bănăţeană de astăzi, erau, cum altfel, studenţii Facultăţii de Economie. Ai zice că locul unui curs festiv este neapărat în Aula Magna de pe Pârvan. Dar cred că şi sala Operei este un loc potrivit, mi se pare bună ideea.
Mai înspre prânz, câteva zeci, poate chiar vreo o sută de elevi, se adunaseră tot în faţa Operei repetând un dans. Drăguţă iniţiativa cu cadrilul lui Strauss, despre care iarăşi a trebuit să mă informez mai exact din ziar.
Înspre seară, m-am învârtit vreo 20 de minute în încercarea, sortită eşecului din start, de a parca maşina undeva în zona Pieţei Unirii. Nicio şansă. Ca la balamuc, nene. Am parcat-o în centru. În Unirii, care acum 7-8 ani era ocupată de exact două terase şi de noi, elevii de la Lenau, care mişunam pe acolo prin weekend-uri, acum e tot oraşu. Ai maşină, ai fiţe, ai tot ce trebuie, te duci în Unirii. Numărul teraselor nu mi-e clar, dar sunt mai multe ca anul trecut, când erau mai multe ca acum doi ani. Şi tot aşa. Un pic cam prea multe, după gustul meu. Hărmălia e cam prea mare, scena de lângă Dom va fi ocupată cu siguranţă până la toamnă, iar Piaţa e, practic, sub asediu. Pentru cineva care e legat de Piaţa Unirii din clasa întâi şi, într-un fel s-a socializat acolo, asediul ăsta general îi răpeşte Pieţei prea mult din farmec.
Dar se întâmplă şi lucruri bune în Piaţa Unirii, şi mă refer în special la renovarea clădirilor de lângă Dom. Aş remarca şi containerul GTZ-ului din faţa Domului, un fel de expoziţie tematică despre restaurarea clădirilor monument ale Timişoarei. Un lucru excelent.
Cine preferă însă o atmosferă mai chill, să se ducă pe una din terasele de pe Corso. E nice and easy-going. Chiar dacă o limonadă cu apă minerală şi miere este un task cam complicat pentru prea multe chelneriţe. Mai învăţăm. Dar ne îndreptăm în direcţia bună. Înspre acasă, normal