Gemmayzeh - Zona boema a Libanului

Nu este un lucru deloc obisnuit pentru un european sa calatoreasca in tarile arabe. Tocmai de aceea, lumea araba ascunde inca multe secrete pentru noi, europenii plini de prejudecati. Libanul in mod deosebit este recunoscut ca fiind una dintre tarile arabe democratice, o tara ce are multe de oferit si multe tabuuri de desfiintat. 

Beirutul, capitala Libanului, este un oras care va arata si fata “umana” a lumii arabe, dincolo de portretul plin de prejudecati. Este un loc in care vom gasi locuri frumoase de vizita, moschei dintre cele mai vechi si mai incarcate de istorie, dar si restaurante moderne si districte boeme. Unul dintre cele mai celebre si mai vibrante puncte de interes din Beirut il reprezinta zona Gemmayzeh si celebra Rue Gouraud, zona artistica boema prin excelenta a Beirutului. Gemmayzeh este traversat de stradute inguste (aproape imposibil de traversat cu masina) unde se afla amplasate cladiri superbe din era dominatiei franceze. Potrivit Mondo Caffe, zona este intesata de pub-uri, baruri, si cateva cluburi de noapte, fiind un punct de interes deosebit pentru turisti. Clubul Concerto, aflat chiar in inima zonei Gemmayzeh, este unul dintre cele mai cunoscute cluburi din Beirut. Desi zona este intesata de locatii in care tinerii localnici, dar si turistii, pot gasi o multime de modalitati de a se distra, intodeauna este loc pentru un nou bar sau pub. Gasim aici de la restaurante traditionale, la restaurante japoneze, sushi baruri, baruri de jazz, dar si cluburi de hip hop.

Gemmayzeh este dovada vie ca Libanul poate fi si deschis catre nou, catre Occident, ca tinerii sai stiu sa se distreze. Cat despre cei care vin aici, diversitate este cuvantul care ii descrie cel mai bine – de la clienti obisnuiti ai Louis Vuitton si Prada la hipsteri cu tunsori indraznete, si pana la femei cu fuste tot mai scurte, pantaloni scurti si tocuri cu inaltimi ametitoare…

Ucigaşi de vise

„Boule, prostule, idiotule, nu eşti bun de nimic, nu o să faci nimic în viaţă, eşti un ratat…“ sunt expresii adresate multor copii inocenţi din România. La vârste fragede, când copilul încearcă să înveţe lucruri tainice pentru mintea lui, astfel de cuvinte sunt ca un ciocan ce lovesc speranţele în formare. 

Din nefericire, părinţii nu înţeleg că personalitatea unui copil este formată de lucrurile pe care i le implementezi în minte la o vârstă fragedă. În timpul copilăriei, micuții încearcă să înțeleagă „tainele pământului”, iar în cazul în care aripile sunt frânte prin expresii descurajatoare, ei se vor închide tot mai mult în carapacea proprie. Astfel, din cauza abuzului emoţional, un copil cu personalitate de învingător, se transformă într-un pierzător...în loc să devină fluture, el rămâne doar o râmă. Geniile sclipitoare își pierd sclipirea, dispar, în schimb le iau locul oamenii mediocri, care se complac în trăirea unei vieți de azi, pe mâine.

Dorința mea este să trag un semnal de alarmă și să strig pentru cei ce vor și trebuie să audă: NU MAI SPARGEŢI VISE, CLĂDIŢI-LE!

Intamplari amuzante - nu te poti opri din ras

In incecarile lor ciudate de a face anumite lucruri, oamenii s-au confruntat cu o serie de intamplari, care mai de care mai ciudate si hazlii. Iata, o serie de stiri amuzante adunate de prin toate colturile lumii, de la oamenii care au vrut sa impartaseasca tuturor, experientele lor interesante:

1. Banii furati au revenit... spargatorilor de banci

Managerul unei banci, Otto Neuman a furat 150.000 de lire sterline in numerar si aur de la Erste Bank din Viena in 1993. El a reusit sa acopere furtul, fiindca avea complici care se ocupau personal de asta. Din totalul de bani, doar 51.000 de lire si o parte din aur au fost recuperate atunci cand politia l-a arestat Neuman. Aurul a mers la asiguratori, in timp ce numerarul a fost pastrat la politie ca proba, timp de 19 ani. Acum, Ministerul Justiției din Austria ii va returna banii lui Neuman. Asiguratorul a compensat banca pentru pierderea sa, iar aurul a crescut atat de mult ca valoare in anii care au urmat, incat asiguratorul nu a suferit nici o pierdere pe termen lung. Astfel, Ministerul considera ca nu are nici o pretentie la bani si ca trebuie sa ii revina lui Neuman.

2. Mierea albastra, urmarita pana la fabrica M&M’s

Apicultorii din nord-estul Frantei au fost nedumeriti cand si-au gasit stupii plini de miere in nuante ciudate de albastru si verde. Desi florile infloresc in culori diferite, nectarul de la ele este, de obicei, incolor. Vinovatul s-a dovedit a fi “bomboanele M&M’s”. O instalatie de biogaz din apropire a contractat producatorul de bomboane pentru a procesa deseurile vegetale, care includeau bomboanele colorate si niste colorant alimentar. Compania de biogaz a fost uimita atunci cand a constatat existenta produsului albastru si a promis ca va rectifica situatia prin acoperirea imediata a deseurilor pentru a preveni albinele de la consumul de colorant si bomboane. Cu toate acestea, mierea albastra si verde nu a fost vanduta.

3. De ce broasca testoasa nu mananca?

Oamenii se intreabă adesea, de ce Anglia are atat de multe stiri amuzante. Jurnalistii trec, de obicei, peste aceste tipuri de povesti, in favoarea a ceva mai cutremurator. Binecuvantat fie,insa, cel care le-a descoperit si le-a povestit!

Margaret Parker din Carlisle, Anglia, a gasit o broasca testoasa de cinci centimetri lungime, in gradina ei. Broasca testoasa in miniatura era atat de draguta, incat a luat-o in casa si a incercat sa o hraneasca. Prin urmare, fiica ei i-a adus o portie de salata, insa testoasa nu manca. Vanzad ca animalul nu reactioneaza, femeile au apelat la Knoxwood, Centrul de salvare Wildlife si astfel, un voluntar a fost trimis. Luand testoasa in mana, voluntarul si-a dat seama despre ce este vorba. Pe spatele acesteia scria cat se poate de clar, “Made in  China”.

4. Ofiter de politie, s-a dat singur in urmarire

Un ofiter de politie din Sussex, Anglia, a ajuns  sa se urmareasca singur timp de 20 de minute. Un operator CCTV (TV cu circuit inchis) a vazut un barbat suspect pe strazi si a apelat la un ofiter in haine civile pentru ajutor. Operatorul a dat instructiuni despre zonele in care barbatul suspect a fost vazut pe camera, insa ofiterul parea intotdeauna sa fie aproape, dar nu putea vedea nici o dovada a existentei omului. Asta pana cand si-a dat seama că "personajul suspect" era chiar el. Acum, de fiecare data cand un coleg incearca sa povesteasca patania, nu se poate opri din ras.

5. 30 veverite evadate de la gradina zoologică; 38 recuperate

Un taifun a distrus casa veveritelor de la Parcul Zoo Inokashira din Tokyo, lucru care a dus la evadarea de 30 de veverite. Incercarile de a recupera animalele au fost destul reusite, culegand, de fapt, 38 de veverite. Oficialii Zoo au oferit trei explicatii diferite pentru discrepanta:

1. Au numarat gresit veveritele pierdute

2. Veveritele s-au reprodus in timp ce erau in libertate

3. Unele veverite salbatice este posibil sa fi fost luate din greseala.

6. Vulpea trimite mesaje text de pe un telefon furat

Un tanar norvegian, Lars Andreas Bjercke, a descarcat o aplicatie interesanta care imita perfect sunetele de iepuri, in scopul de a atrage vulpi. Plimbandu-se prin curte in speranta prinderii unei vulpi, si-a pierdut telefonul. Dupa mai multe nopti in care a inconjurat curtea in cautarea telefonului pierdut, o vulpe a luat telefonul si a fugit. Furtul a fost inregistrat pe video, dar povestea devine chiar mai interesanta: Lars a sunat sa-si caute telefonul si vulpea i-a raspuns. Ba, mai mult, a doua zi, cativa dintre prietenii lui au primit niste mesaje ciudate pe telefoane.

Prima zi la cresa

Imi amintesc si acuma prima zi de cresa a fetitei mele. Eram atat de stresata si ingrijoarata, ca nu aveam stare. Ma tot gandeam cum se va acomoda, daca se va acomoda, daca va manca exact asa cum trebuie. Multe ganduri aveam. Plus ca era un frig afara in prima noastra zi de cresa, de crapau pietrele. Insa nu am avut ce face. Incepeam in cateva luni munca si trebuia sa o dusc la cresa.
 
M-am trezit de dimineata, i-am dat laptele si incet, incet i-am pregatit hainele. Avand in vedere ca era iarna, am imbracat-o relativ gros, si ma rugam sa nu ninga putenic afara. Nu de alta, dar aveam un carucior care mergea foarte greu pe zapada. Ne-am imbracat, i-am luat hainitele de cresa si am plecat la drum. Exact asa cum ma asteptam. Era un frig afara, ca mi se lipeau mainile de manerul caruciorului. A stat picea cuminte o perioada in carucior, insa la un moment dat a inceput sa se maraie. Mi-am dat seama ca era de la frig. Asa ca am marit pasul. Doamne ce m-am bucurat cand am intrat in cladirea aia. Ne-a aratat doamna care va fi dulapul ei si i-am aranjat hainele. Am imbracat-o in hainele alese cu grija de acasa, si i-am dat-o in grija educatoarei. Urma ca la ora 10 sa vin dupa ea. A marait putin, insa nu a  facut mare scandal. Insa auzeam alti copii cum urlau si se tineau lipiti de gatul mamei. Am plecat acasa, si la ora 10 m-am intors dupa ea. Era in bratele educatoarei. Mi s-a spus ca nu a plans mult, dar ca mai e nevoie de inca vreo 2 saptamani de acomodare. Si asa  a si fost. Prima saptamana am scos-o tot la 10, in urmatoarea pe la 12. In cele din urma am lasat-o sa doarma la cresa. In prima zi normala, nu a dormit, dar nici nu a facut circ. A stat cu ochii deschisi in patut si se uita la copii.
 
Eram asa de mandra de ea! Stiam eu ca se va descurca de minune!