Imi amintesc si acuma prima zi de cresa a fetitei mele. Eram atat de stresata si ingrijoarata, ca nu aveam stare. Ma tot gandeam cum se va acomoda, daca se va acomoda, daca va manca exact asa cum trebuie. Multe ganduri aveam. Plus ca era un frig afara in prima noastra zi de cresa, de crapau pietrele. Insa nu am avut ce face. Incepeam in cateva luni munca si trebuia sa o dusc la cresa.
M-am trezit de dimineata, i-am dat laptele si incet, incet i-am pregatit hainele. Avand in vedere ca era iarna, am imbracat-o relativ gros, si ma rugam sa nu ninga putenic afara. Nu de alta, dar aveam un carucior care mergea foarte greu pe zapada. Ne-am imbracat, i-am luat hainitele de cresa si am plecat la drum. Exact asa cum ma asteptam. Era un frig afara, ca mi se lipeau mainile de manerul caruciorului. A stat picea cuminte o perioada in carucior, insa la un moment dat a inceput sa se maraie. Mi-am dat seama ca era de la frig. Asa ca am marit pasul. Doamne ce m-am bucurat cand am intrat in cladirea aia. Ne-a aratat doamna care va fi dulapul ei si i-am aranjat hainele. Am imbracat-o in hainele alese cu grija de acasa, si i-am dat-o in grija educatoarei. Urma ca la ora 10 sa vin dupa ea. A marait putin, insa nu a facut mare scandal. Insa auzeam alti copii cum urlau si se tineau lipiti de gatul mamei. Am plecat acasa, si la ora 10 m-am intors dupa ea. Era in bratele educatoarei. Mi s-a spus ca nu a plans mult, dar ca mai e nevoie de inca vreo 2 saptamani de acomodare. Si asa a si fost. Prima saptamana am scos-o tot la 10, in urmatoarea pe la 12. In cele din urma am lasat-o sa doarma la cresa. In prima zi normala, nu a dormit, dar nici nu a facut circ. A stat cu ochii deschisi in patut si se uita la copii.
Eram asa de mandra de ea! Stiam eu ca se va descurca de minune!