Cele sfinte ma ametesc!

Consider intruparea drept inventia cea mai remarcabila a crestinismului: ea este cea care deschide, in aceasta religie, posibilitatea ateismului; in acest sens, si numai in acest sens, se poate apara ideea unei superioritati a acestei credinte monoteiste fata de concurentele ei: e programata pentru a sfarsi. Porecla de jandarmi inclinati e nitel cruda, dar obiectul ma incinta: e vorba de acele praguri care se plaseaza pe strazile noastre, in apropierea scolilor, de exemplu, pentru ca automobilistul distrat, sau prea nerod ca sa respecte copiii, sa fie silit sa incetineasca, dar fara a se recurge la o represiune brutala "E placut, cand vanturile umfla marea”, sa asistam de pe tarm la disperarea altcuiva, nu ca ne face atat de mare placere sa privim suferinta; dar ne face bine sa vedem de ce napaste suntem crutati. E placut si sa asistam la marile infruntari ale razboiului, sa urmarim bataliile ce se desfasoara pe campuri, fara a avea parte de primejdie. Totul sta in natura lucrurilor. Parca intamplator La Fontaine, unul dintre cunoscatorii nostri cei mai buni si brutali al arbitrarului celor puternici si ai cruzimii oamenilor, este cel mai perseverent avocat al blandetii. Ca dovada, bineinteles: mai multe faci cu blandetea decat cu silnicia. Blandete pe care, fara a se multumi sa o proslaveasca, o practica: La Fontaine e de asemenea, si mai cu seama, cel mai subtil, cel mai inteligent, cel mai mladios versificator al intregii limbi franceze.