Colindele sunt parte integranta a obiceiurilor noastre de Craciun si Anul Nou. Prin ele se transmite de secole bucuria Nasterii Domnului si urarile de bine ce insotesc trecerea intr-un nou an calendaristic. Traditii mostenite din mosi stramosi si ale caror origini le putem gasi chiar de dinainte de aparitia crestinismului, colindele au fost adoptate si transformate pentru a transmite mesajul credintei tuturor celor care, in fiecare an isi deschid larg usa colindatorilor.Dintre toate categoriile de varsta, copii sunt cei mai incantati sa transmita mai departe colindele, sa le invetele si plini de energie si veselie sa plece in fiecare an la colindat prin vecini sau, asa cum sa obsnuieste in mediul rural, sa ia satul la picior, batand din usa in usa si urandu-i pe toti aceia care bucurosi de oaspeti ii intampina pregatindu-se sa le ofere cozonac si multe alte bunatati.
Din Ajunul Craciunului si pana in a treia zi a acestei sarbatori, copii si tineri cu totii bine pregatiti intr-ale colindatului cutreiera strazile si ii poftesc pe locuitori ca sa ii ureze. Asa se face si prin Bihor unde flacaii umbla in cete iar satenii ii invita in curtea casei pentru ca baietii sa se desfasoare si sa isi incante gazdele. Rasplata este adesea simbolica insa si ea la randu-i nu face decat sa respecte datina ca fiecare om ce munceste sa fie rasplatit in consecinta.
Colinda in multe parti ale tarii are aproape valentele unei rugaciuni pe care colindatorii o ridica spre ceruri, spre Dumnezeu. Dar, spre deosebire de Craciun, colindele dedicate anului nou sunt adesea mai degraba urari de bine, sanatate si prosperitate decat amintiri ale evenimentelor de natura religioasa. Insa indiferent de natura lor, colindele sunt traditii pastrate din generatie in generatie care readuc an de an la iveala o bucatica de spirit romanesc pastrata cu sfintenie.