Ce mă plictiseşte în revendicarea căsătoriilor homosexuale nu e vreun aspect negativ al lucrului, ci ideea lor de a-i imita pe heterosexuali. Dacă eşti homosexual ca să-i imiţi pe hetero, e jalnic. Nu are nici un sens să transgresezi limita şi totodată să rămâi ancilar în ea. Nimănui nu-i place maimuţărirea instituţiilor. Dacă eşti homo, nu eşti ca să urmezi parcursul hetero, trăgând tot timpul cu ochiul la el, ci pentru a afirma ceva diferit. Ideea de a ‘manifesta’ pentru mariaj, pentru copii, pe scurt pentru toată garderoba hetero e de un grotesc total, inexpiabil.
Se repetă: nazismul a durat 13 ani, în vreme ce comunismul e un sistem care a ţinut 45, sleind două generaţii etc. De aici, tot felul de analogii bizare. – În realitate, nazismul a fost un sistem politic de 45 de ani care a durat 13. Sistemul ar fi rezistat fără probleme, era făcut pentru perioade istorice lungi. Economic a fost eficient (spre deosebire de comunism), o dictatură capitalistă pură, propagandistic a fost redutabil, iar nemţii s-au pliat pe el aproape perfect. Probabil nu s-ar fi epuizat înaintea unei jumătăţi de secol.
Multiplicarea centrelor pare ideea centrală.
Într-un loc necunoscut, cu cât eşti mai relaxat, cu atât agăţi mai sigur. Dimpotrivă, agitându-te, supraestimând partenera, demersul pare crispat şi nenatural. Rezultatul e deci nesigur. Fără vreun efort, totul e să-ţi fie perfect egal dacă în seara asta dormi la tine sau aiurea; vei avea cel mai mare succes.
Imaginea lui M. în Paris, la braţ cu o negresă silfidă, subţire ca o liană, cu un surâs timid şi pete pe faţă care arătau că va îmbătrâni înainte de treizeci de ani, iar fesele ei de gazelă, fine şi încordate, vor deveni curând nişte fesieri gigantici, care-i vor sprijini mersul apăsat când va ţine de mână un copil. M. avea un aer detaşat. Lansează romanul la toamnă. Bistrourile erau aglomerate şi soarele, insuportabil.
Se repetă: nazismul a durat 13 ani, în vreme ce comunismul e un sistem care a ţinut 45, sleind două generaţii etc. De aici, tot felul de analogii bizare. – În realitate, nazismul a fost un sistem politic de 45 de ani care a durat 13. Sistemul ar fi rezistat fără probleme, era făcut pentru perioade istorice lungi. Economic a fost eficient (spre deosebire de comunism), o dictatură capitalistă pură, propagandistic a fost redutabil, iar nemţii s-au pliat pe el aproape perfect. Probabil nu s-ar fi epuizat înaintea unei jumătăţi de secol.
Multiplicarea centrelor pare ideea centrală.
Într-un loc necunoscut, cu cât eşti mai relaxat, cu atât agăţi mai sigur. Dimpotrivă, agitându-te, supraestimând partenera, demersul pare crispat şi nenatural. Rezultatul e deci nesigur. Fără vreun efort, totul e să-ţi fie perfect egal dacă în seara asta dormi la tine sau aiurea; vei avea cel mai mare succes.
Imaginea lui M. în Paris, la braţ cu o negresă silfidă, subţire ca o liană, cu un surâs timid şi pete pe faţă care arătau că va îmbătrâni înainte de treizeci de ani, iar fesele ei de gazelă, fine şi încordate, vor deveni curând nişte fesieri gigantici, care-i vor sprijini mersul apăsat când va ţine de mână un copil. M. avea un aer detaşat. Lansează romanul la toamnă. Bistrourile erau aglomerate şi soarele, insuportabil.