Monitorizarea fetala


Monitorizarea fetala poate fi definita ca fiind acea procedura prin care se urmareste pulsul fatului in perioada travaliului si a nasterii, cu scopul de a se stabilit daca bataile inimii sunt normale sau ar putea da semne de stres. Pe toata perioada travaliului, medicul se va ocupa atat de sanatatea pacientei cat si de a fatului, si va tine o evidenta a pulsului inimii micutului. Bataile inimii fatului variaza in general intre 110 si 160 de batai pe minut, insa in timpul unei contractii, fluxul de sange alimentat de mama catre fat se va reduce, iar ritmul cardiac al acestuia va scadea.

In majoritatea spitalelor nu este necesara o monitorizare permanenta, ci una periodica la aproximativ 30 de minute, pentru a se observa ritmul cardiac si raspunsurile fatului la contractiile mamei. Din momentul acesta, pulsul copilului poate fi observat din 30 in 30 de minute.

Cum se desfasoara monitorizarea periodica a fatului?

Monitorizarea periodica, sau intermitenta, se face deobicei cu ajutorul unui stetoscop mai special, denumit fetoscop, sau in unele cazuri cu un ajutorul unui Doptone, un dispozitiv portabil care foloseste ultrasunete pentru a detecta pulsul inimii fatului. Monitorizarea intermitenta a pulsului fatului, se face prin ascultare acestuia in timpul si imediat dupa o contractie, pe durata a doua minute, si se va face la un interval de 5-30 de minute in timpul travaliului.

Cum se desfasoara monitorizarea permanenta a fatului?

Monitorizarea permanenta se face cu ajutorul a doua dispozitive electronice de inregistrare ce sunt asezate pe abdomenul viitoare mamici, si sunt sustinute de o curea moale. Unul dintre cele doua dispozitive detecteaza pulsul inimii, iar celalalt detecteaza contractiile uterine. Ritmul cardiac al fatului impreuna cu contractiile pacientei vor fi afisate pe un monitor si vor fi scoase la imprimanta sub forma unui grafic.

In mod normal, monitorizarea fetala este realizata in exteriorul pacientei, insa daca apar unele complicatii, va fi nevoie de o monitorizare interna. Aceasta este folosita in special pentru a masura ritmul cardiac al fatului, insa uneori poate fi folosita si pentru a masura puterea contractiilor pacientei. Pentru a face posibila monitorizarea fetala interna, un mic fir flexibil cunoscut si sub numele de electrod fetal, se va introduce prin vagi si se va atasa pe scalpul fatului. Celalalt capat al firului va fi conectat la un monitor, care v-a furniza o inregistrare continua a frecventei cardiace a fatului. Pentru a se putea masura puterea contractiilor uterine, se va introduce un cateter mic in uter, prin vagin si colul uterin. Acest senzor de presiune va fi mult mai precis decat monitorul extern, in masurarea intensitatii contractiilor. Monitorizarea permanenta limiteaza deobicei capacitatea pacientei de a se misca in timpul travaliului, desi exista o noua tehnica cunoscuta sub numele de telemetrice, ce permite pacientei sa mearga in timp ce ritmul cardiac al fatului este monitorizat permanent.

Care sunt diferentele dintre cele doua tipuri de monitorizare fetala?

S-a constatat faptul ca monitorizarea fetala permanenta in cazul sarcinilor fara complicatii nu a adus nici o imbunatatire, atat pentru mamici cat si pentru copii, insa a crescut in mod dramatic nasterile prin cezariana. Din pacate, aceasta procedura a devenit o norma in majoritatea spitalelor, dintr-o varietate de motive.

Monitorizarea permanenta a pulsului fatului ar trebui sa se faca doar in situatiile in care a fost facuta anestezia epidurala, sau pentru pacientele ce prezinta anumite complicatii. Astfel, daca sunteti la spital si nu aveti nici un motiv pentru care sa vi se faca o monitorizare fetala permanenta, este indicat sa rugati medicul sa va faca o monitorizare fetala intermitenta.
Despre alte aspecte ale nasterii puteti afla pe forumul 7 pitici citind experientele altor mamici.