Ce este sufletul? Unii spun că este un mit, alţii îl consideră o minciună, unii şi-l închipuie precum ceva concret aşezat în cutia toracică, lângă inimă, alţii sunt de părere că acesta cântăreşte 21 de grame. Dar ce este el de fapt? Sufletul este elixirul vital care circulă prin fiecare arteră a corpului nostru, fiind punctul alfa al sentimentelor, locul în care se ascud amintiri firave şi temătoare, acea parte din noi capabilă să atingă starea de beatitudine şi să alerge până la stele într-o seară de vară. Cu alte cuvinte, sufletul reflectă personalitatea contemplativă a fiecăruia, fiind o carte deschisă, ascunsă într-o pivniţă unde se prelinge doar o frântură de lumină.
Iubire, ură, dezamăgire, resemnare, fericire, împlinire, frică, deznădejde, mângâiere, melancolie, nostaligie. În fiecare clipă în care muzica gândurilor noastre răsună precum melodia fredonată în surdină de o fetiţă în rochie aurie, sufletul este dator să se armonizeze şi să ia parte la această simfonie livrescă.Dar oare nu oboseşte niciodată? Nu simte nevoie să se oprească şi să ne privească pur şi simplu? Este oare sufletul îndeajuns de răbdător încât să ne ia de mână şi să păşească alături de noi pe firul speranţei care se întinde deasupra abisului? Da, este. Puţini sunt cei care au reuşit să-şi împărtăşească sufletul, dar şi mai puţini cei care încearcă să-l descopere.
Lucrul cel mai trist este că uităm să ne bucurăm de micile daruri pe care viaţa ni le oferă, uităm să mai zâmbim atunci când vedem un copil îmbrăţişându-şi mama, uităm să iubim persoanele din jurul nostru, uităm să fim răbdători, sinceri şi înţelegători, uităm cum este să simţi razele soarelui sarutându-ţi faţa. În schimb, suntem nemulţumiţi în fiecare zi, nu preţuim timpul –un proces ireversibil– absolut deloc, suntem ursuzi, nervoşi, distanţi, orgolioşi, perfizi, invidioşi, iar modul în care ne tratăm propriul suflet este dăunător. Acest fapt este datorat lipsei fericirii lăuntrice. Cum ne putem vindeca? Cum reuşim să aducem particule de fericire în suflet? Răspunsul este relativ simplu. Trebuie să iubim, să simţim şi să trăim. Bucuraţi-vă de familia pe care o aveţi, de prietenii cu care orice lucru pare mai uşor şi distractiv, bucuraţi-vă de soare, de ploaia care vă mângâie pielea, iubiţi natura, speranţa, săruturile, îmbrăţişările sfioase la apus de soare, pretuiţi sinceritatea, încrederea, adevăratele valori, respectul, decenţa şi credinţa. Zambiţi, zâmbiţi, zâmbiţi din suflet!
Fericirea nu trebuie să fie o destinaţie, ci un scop pe care trebuie să-l atingi în fiecare zi, în fiecare moment. Fericirea o descoperi în fiecare lucru ce te înconjoară. Deschide ochii şi priveşte în jur. Păşeşte cu încredere pe poteca la capătul căreia vei găsi comoara mult dorită. Ai încredere în tine şi în forţele tale. Nu uita că eşti o persoană extraordinară, capabilă de lucruri formidabile! Fii tu însuţi mereu! Ai grijă de sufletul tău!