Era genul de fata cumintica, timida care se inrosea la orice mustrare din partea colegilor sau a parintilor , dar avea o inima jucausa si deschisa care urma sa cunoasca taina dragostei. Frecventa un cercde prieteni care erau nebunatici si lipsiti de inhibitii , carora le placea sa isi traiasca viata. Se molipsise la un moment dat si ea de aceasta doza de nebunie. Oamenii care o cunosteau aveau o placere neclara despre ea, era timida la liceu dar nebunatica in cercul ei de prieteni. Uneori facea nazbatii care ii mirau si pe cei mai dezinhibati oameni, dar se simtea singura pentru ca nu cunoscuse inca fiorul dragostei. Prin un prieten de al ei, Ionut, l-a cunoscut pe Mihai, marea ei iubire din liceu, alaturi de care va deveni femeie. In ziua in care l-a cunoscut pe Mihai soarele stralucea ca un banut de aur pe bolta senina si vantul ii atingea parul auriu cu briza sa trandafirie. Norii erau pufosi si cand au facut cunostiinta fata i s-a inseninat, ochii ii straluceau frumos si era una din cele mai frumoase fete din cele care erau pe afara. Fiorii iubirii ii luminau chipul si era o fata frumoasa , una din cele mai frumoase, asemanatoare cu o printesa din basme. Cand li s-au atins buzele pentru prima oara a simtit cum fluturasii ii zburau prin stomac si cum un vulcan erupea in inima ei. Trupul ei firav se unduia asemenea graului batut de vant sub imbratisarea lui patimasa si astfel a devenit si mai frumoasa fiind cuprinsa de puterea dragostei.
Au urmat zile toride de vara cu plimbari prin parcuri, nopti sub clar de luna sub bolta instelata, zile de iarna cu o cana de vin fiert la gura sobei, zile de primavara si de toamna cand nici macar ploaia nu putea sa le strice placerea de a petrece clipe de neuitat impreuna. A fost o poveste de neuitat, care nu s-a sfarsit nici in ziua de azi, doar ca acum sunt batrani, cu parul nins de povara anilor si le citesc carti de basme nepotilor. Anii nu le-au schimbat sufletul tanar si zburdalnic si dragostea lor a ramas pura si neatinsa.