M-am trezit la 7 dimineata…nu de alta dar trebuia sa plec la
munca…atat eu cat si prietena mea. Eniuei, fac dusul de rigoare, ma
imbrac, mananc ceva, si ies pe usa cu castile in urechi. Stupoare!!
Prima piesa care incepe sa cante..este una de munte…folk. Pana am ajuns
la munca numai piese folk … de munte logic
. Brusc m-a cuprins o melancolie scarboasa, de care scap numaidecat.
Problema este alta…pe langa melancolia scarboasa de care deja scapasem,
m-a cuprins si un dor nebun de munte. Dor de a pleca de nebun, de a
urca pe munte, de a ma catara pe stanci si pe pereti de stanca fie ea
uda sau uscata, cu sau fara corzi, dor de a pleca cu 50 ron in buzunuar
pana la dracun’n praznic, doar pt placerea de a merge pe carari de
munte.
M-a cuprins un dor de cel mai frumos munte din Romania, PIATRA
CRAIULUI, dor de cel mai greu munte din Romania, Fagaras. Dor de cel mai
accesibil munte din Romania (Bucegi), chiar daca este plin de cocalari,
manelari si inculti ce ar trebuii sa se arunce in gol(e doar o
sugestie…la alegere puteti sava si spanzurati sau sa va oferiti hrana
animalelor salbatice, pt alte detalii puteti accesa adresa
www.spune-nu-cocalarilor-pe-munte.org )
Eniuei…chiar daca pe 26 noiembrie este sarbatoare Clubului Monten Excelsior…parca mai e o vesnicie pana atunci….
Varf Carpatin – Imnul Pietrei Craiului